Pauza

Sunt intr-o mica pauza de scris, pe motive… profesioanle Voi reveni in curand.

Pe fetele Indigo le asteapta o cariera … exploziva!

Fiindca au constatat ca Bucurestiul si Romania “nu au fata” de valoarea lor, petele fetele Indigo, sau Indiggo, s-au gandit sa-si comercializeze “talentul” prin alte piete, jurand ca nu vor mai canta niciodata in Romania.
*** Nici Romania nu mai vrea sa le vada cantand in ea! ***

Si ce alta piata in lumea asta este mai buna pentru doua cantarete, cu mai multa atitudine decat talent, daca nu America, “the land of all [...]” -> aici completati voi cu ce credeti ca se potriveste mai bine!

“Bum! Hir iz ză piţa beibi!” au declarat fetele pentru media americana, sperand ca dupa recital vor primi o pizza gratis.

Cum s-au descurcat in timpul spectacolului puteti urmari aici:

Eu personal le urez cat mai mult succes in continuare, sa nu fie nevoite sa se intoarca in tara si sa-si care acolo cati mai multi prieteni, la fel de talentati ca si ele, care la randul lor sa nu se mai intoarca niciodata. Poate asa vom castiga si noi EuroVision-ul.

via Jurnalul National

De ce iti plac manelele?

Pustiule expilca-mi si mie de ce iti plac manelele?

Din video-ul asta se vede clar ca nu esti un manelist social. Genul care dupa o sticla de vin nu mai stramba din nas la auzul lor, ci isi da tricoul jos si se lasa “dus de val”.

Tu esti genul care traieste prin cuvintele lui Salam sau ale nu stiu carui alt sociopat parvenit, suferind de grandomanie si de invidia “dusmanilor” imaginari.

Spune-mi sincer, atunci cand asculti o astfel de porcarie te simti barbat, nu? Iti vorbeste pe limba ta intelesul tau. De fapt atunci cand asculti cacatul asta tu te transpui in pielea “personajului de basm” nu-i asa? Te vezi inconjurat de femei frumoase, intr-o masina de lux cu “dusmanii” invidiandu-te?

Sincer daca ai sta sa te gandesti putin esti la fel ca un copil de cinci anisori care poarta o masca cu Spiderman.
Si el se simte un “erou”, chiar daca imaginar, cand isi pune masca. Si el isi depaseste conditia atunci cand se afla in spatele mastii si exact ca un copil de cinci ani, mai devreme sau mai tarziu, … probabil, si tu vei afla ca “masca” nu te schimba de loc. Tu tot acelasi vei fi, indiferent in pielea cator manelisti iti imaginezi tu ca te transpui.

Singura diferenta intre tine si copilul de cinci ani este ca la varsta lui e ceva normal, nu este penibil asa cum esti tu, si, bineinteles, Spiderman este mai interesant!

Singura posibilitate de a-ti depasi conditia, de care vad ca esti atat de nemultumit, este sa muncesti pentru a ajunge acolo. Si sa stii ca si cei pe care ii admiri atat de mult au muncit la randul lor pentru a ajunge undeva.

Mai multe despre acest pusti gasiti aici.

Internet: Publicitate online în sistem piramidal.

Ieri am primit un spam foarte interesant. Mai bine zis un link care, după numele URL-ului, m-a făcut suficient de curios încât să dau click pe el si a meritat…

Cel mai original sistem de publicitate online pe care l-am văzut în ultimul timp. Destul de eficient, suficient de targetat şi cu o răspândire foarte bună, încât ar face gelos orice viral. Partea proastă este că e de scurtă durată.

Unde mai pui că are şi o poveste haioasă in spate. Un tip, după ce şi-a prins iubita în pat cu altul, s-a gândit să îmbine utilul cu plăcutul. Adică să se răzbune pe ea şi să câştige şi nişte bani/notorietate între timp.
A făcut repede un site, a pus niste poze indecente cu fosta lui iubită si evident … reclame. Până aici nimic deosebit.

Catch-ul unde e: La inceput nu vezi decât o pereche de chiloţei roşii. Dacă vrei să vezi mai mult primeşti un link pe care trebuie să-l răspândeşti la cât mai mulţi. Cu cât este mai accesat link-ul tău, cu atat ţi se dezvăluie mai multe poze interesante. Sau poţi vedea toate pozele facându-ţi un cont pe site-ul “sponsorului”.

Adică, eu vă dau link-ul ăsta:
http://www.ihateyoujulia.com/?id=1f48b3897586cccc743db4cdb476bd19 voi îl accesaţi să vedeti fata în chiloţei, iar eu văd o ţaţică. Apoi voi daţi link-ul mai departe, vedeţi si voi o ţâţica iar eu văd o pereche de ţâţici. Exact ca un sistem piramidal.

Ideea are tot ce-i trebuie pentru a fi catalogată ca o campanie publicitară online de succes. E targetată catre un anumit public ( În cazul nostru barbatii dintr-o anumită medie de vârstă, consumatori de Internet ). Răspândirea este foarte bună şi în plus stârneşte interesul vizitatorilor să o dea mai departe si sa revină. Sex sells.

Nu m-ar mira să vâd în curand aceeasi metodă aplicată şi de marii producători de publicitate.

Miorita versiunea Euro 2008

Si ca să-mi întărească, parcă, spusele din articolul precedent, uitaţi ce minunăţie de balada au scos “baietii” la o zi dupa înfrângerea suferită în faţa Olandei :

[......]
Cu toti am crezut
De la început,
Biata Miorita
Va fi chisalita,
Vom fi niste miei
În groapa cu lei,
Cu toti ne gândeam
Si ne planuiam
De la început
Nu-i nimic pierdut,
Sa jucam frumos
Si spectaculos,
Orice gol marcat
Sau punct câstigat
Va fi pretuit
Si sarbatorit…
[......]

Varianta completă a baladei o gasiţi aici.
În orice caz, foarte inspirat autorul. A dat dovadă de multă imaginaţie şi creativitate.

Mersi bă că mi-ai dat un spam cu linku’

Ce neam de cârcotaşi!

Nu stă in firea mea să comentez despre fotbal. Nu consider că am un cuvânt de spus, fiindcă nu mă pricep şi nici nu prea mă pasionează. Dar asta nu inseamnă ca nu pot să constat anumite lucruri.

Am văzut şi eu ultimele două meciuri ale României. Ba chiar la România – Olanda am fost târât cu brutalitate într-o terasa, prilej în care mi-a fost dat, din nou, să văd de câtă ipocrizie dau dovada multi români si cum marea majoritate se lasă condusă de instinctul de turmă.

Şi ca să-mi argumentez cuvintele…

La România – Italia si România – Franta toata lumea era innebunita, de ce bine jucăm, ce buni suntem şi ce jucători valoroşi avem. La finalul meciurilor, desi s-au terminat la egalitate, o stare de euforie se instalase, patriotismul era in floare si toată lumea striga Hai Romania! Păream a fi un popor unit, mândri de echipa naţională si toleranţi la greselile lor, inevitabile de altfel. Chiar si dupa ce Mutu a ratat penalty-ul, pe feţele tuturor se citea inţelegerea. “Lasă bă că tot el a băgat primul gol!” ; “Lasă bă că i-a murit bunica!” ; “Lasă bă că a jucat săracu…”

Trebuie să recunosc că mi-a părut bine să văd atâta solidaritate din partea noastra, chiar dacă a apărut numai datorită Euro 2008. Este frumos să vezi “România îmbrăcată în galben”.

Dar cum orice minune ţine trei zile, pe cât de repede s-a consumat norocul nostru, pe atât de repede s-au consumat şi sentimentele sus descrise. După primul gol încasat, deja in jurul meu nu se mai auze altceva decât “Cei mai prosti suntem!” ; “Ştiam că aşa se va întâmpla!” ; “Aşa ne trebuie, sa ne mai dea vre-o doua!” ; “Uăăăă!!!” ; “Piţi e un incapabil!” şi pot continua asa…

Acum spuneţi-mi şi mie, dacă asta nu este ipocrizie atunci ce e? Vorbe la nervi? Ok le accept din partea celor care se uitau la meci, si firesc, comentau in timpul meciului, dar nu mă aşteptam la asemenea reactii din partea presei, din partea persoanelor publice si chiar oficiali din fotbal.

Ce pot spune e că ne place la nebunie să avem ce călca în picioare, să avem pe cine da vina si să ne lăudăm cu ce am fi făcut noi dacă … Toate astea ne plac mai mult decât ne place să fim uniţi. De fapt încep să cred că şi atunci când suntem uniţi o facem doar pentru aparenţe sau pentru că se potriveşte cu interesele noastre din acel moment. Ni se pare mai comod să vorbim despre ce fac alţii decât despre ce ar trebui să facem noi, ne place mai mult să-i invidiem pe alţii decât să încercăm să ne ridicăm noi şi atunci cand cineva se ridică nu ne dorim decât să cadă ca să ne creeze prilejul de a-l face şi mai constient de situaţia în care se află si evident .. in antiteză .. să ne simţim noi bine că nu suntem in situaţia lui.

Suntem un popor ipocrit care traieste într-o eterna antiteză cu cei către care am aspira … Hai România!

Movie review: The Incredible Hulk vs. Iron Man (a.k.a Ala Verde de Respira Greu vs. Omul Tinichea)

In primul rand, doresc sa va atrag atentia asupra faptului ca tot articolul este un mare SPOILER asa ca daca nu le-ati vazut pana acum, sau daca doriti sa le mai revedeti, inchideti ochii ACUM si urmati pasii de mai jos:

1. Uitati-va la tastatura;
2. Puneti degetele pe tastele Alt si F4;
3. Apasati mai intai tasta Alt apoi F4;
4. Deschideti ochii;
5. Porniti din nou browser-ul de Internet;
6. Intrati pe http://laplictis.wordpress.com;
7. Cititi alt articol.

Cum sa cititi acesti pasi cu ochii inchisi? … stiu ca nu ati inchis ochii cand v-am spus eu! In schimb, ii puteti inchide… 1… 2… 3… ACUM.

Bun… si acum ca am scapat de o jumatate din vizitatori, si am plictisit cealalta jumatate, sa discutam despre filme cu cei 0 vizitatori ramasi.

Vom analiza filmele in ordine cronologica.
Iron Man l-am vazut aseara, asa ca incepem cu el.  Si intamplator, printr-o coincidenta bizara, a aparut oarecum primul, adica undeva intre 2003 – 2008, ceea ce il plaseaza, de fapt, la mijloc, dar cum sunt doar doua filme si nu avem un mijloc bine definit ne vom minti frumos ca este primul.

Filmul se incadreaza perfect in tiparul Marvel Comics, urmand toate stereotipurile disponibile la carte. Eroul este, ca de obicei, un tip sofisticat dar superficial, plin de bani si cu relatii sus-puse, care trece printr-o experienta life-changing, ce-l determina sa devina un super erou si sa-si poarte izmenele peste pantaloni, fie ele si de metal. Ca deh… dupa o experienta de genul acela trebuie sa ramai cu niste sechele.

Ca si Batman, omul nostru de tinichea se pune pe mesterit si-si trage un costum meserias, plin de gadget-uri care mai de care mai folositoare si mai explozive. Odata ce opera sa este completa, se apuca de curatat lumea de rau. In cazul nostru, element inovator, teroristii!

Da! In aceasta ecranizare teroristii din Afghanistan sunt cei ce il determina pe Robert Downey Jr. Tony Stark, eroul nostru, sa-si dedice restul vietii starpirii celulelor teroriste din munti pentru petrol binele omenirii.

Ca de obicei este tradat de partenerul lui, care se dovedeste a fi si Arch-Nemesis-ul sau. Ala rau isi face si el un costum cu izmene de fier, doar ca de 2 ori mai mare si mai puternic decat Iron Man.

Tot ca de obicei, la finalul filmului are loc o lupta epica intre cei doi, in care, ca de obicei, in cel mai pur stil hollywoodian, ala mic, pricajit si asuprit castiga.

Pe scurt: Filmul este chiar misto! Doar cand ati inceput sa va uitati la el nu v-ati astpetat sa fie vre-un King Lear sau Tristan si Isolda, nu?
Multe faze haioase, dialoguri usoare si multa, multa actiune, fara o picatura de sange. Este exact ce imi doream sa fie. Nu mi-a solicitat mai mult de cei doi neuroni disponibili sa-l urmaresc, ceea ce este foarte bine!

Si urmand firul logic, cum dupa 1 urmeaza 2 este timpul sa trecem la The Incredible Hulk.

Eeee… cu Hulk este o cu totul o alta poveste, oarecum. Trebuie sa recunosc ca nu am mai trecut printr-o asemenea deceptie in timpul unui film de cand am vazut Spiderman 2. Ambele filme (Spiderman 2 si The Incredible Hulk) se vor mai mature, adica exact cum nu sunt. Accentul se pune mai mult pe omul din spatele mastii/radiatiilor Gamma, trairile acestuia si … CAT DE RATAT ESTE. Cu greu am rezistat 114 minute pentru cele trei scene de actiune din tot filmul.

Eroul nostru se incadreaza in cea de a doua categoriie a stereotipurilor de eroi, in antiteza totala cu prima. Daca primii sunt persoane de succes si superficiale care se “trezesc” si-si investesc averea pentru a face bine in lume, cei din a doua categorie sunt niste ratati carora nu le-a iesit nimic in viata, pe nici un plan, au trairi interioare profunde, depresii cat cuprinde si cum nu au avere sa investeasca in costume high-tech aleg varianta mai ieftina de a deveni super-eroi: se radiaza si ei cu ce apuca, unii cu paienjeni altii cu raze gamma.

Nu inteleg de ce scenaristii de la Hollywood, cand se hotarasc sa mai toarne un film cu un erou din cea de a doua categorie, se invart intr-una in jurul existentei lui deprimante si total neinteresante! Oare asa isi imagineaza ca mai dau profunzime unui film care nu are nevoie de asa ceva?

Ca si in Iron Man, la finalul filmului are loc o lupta epica intre Hulk si un Hulk mai mare si mai rau, din care, ca de obicei iese invingator Hulk-ul nostru mai mic, pricajit si asuprit.

Pe scurt: Filmul m-a plictisit teribil! Nimic nou, nimic original. Nu are nicio scena haioasa, actiune putina in comparatie cu Iron Man, dialoguri lungi si plicticoase, ce se vor deep dar sunt foarte previzibile.
Pacat de Edward Norton si de mine, ca acum trebuie sa ma uit de 10 ori la Fight Club ca sa nu-mi schimb parerea despre el.

O remarca mai fac!
Ati observat ca in ultimul timp toate filmele de acest gen se invart in jurul aceleiasi idei? Armata americana/engleza face un experiment militar/vrea sa faca un experiment militar din cauza caruia ajunge sa rada de pe harta aproape toata populatia SUA/Anglia sau a unui oras din zonele respective. Fie ca zombi, fie un virus mortal, fie mutanti sau… batman batman, ideea e aceeasi.

La fel si in cele doua filme sus mentionate. In Iron Man chiar eroul nostru era cel care crea armament si facea experimente pentru armata americana, iar in The Incredible Hulk armata americana vrea sa-l prinda pe Hulk sa faca experimente cu el.

Oare greva scenaristilor nu s-a terminat, de nu mai ies astia din rutina “armatei care tot face experimente”? Va dau eu o idee de scenariu original: armata romana face un experiment, din cauza caruia ajunge sa rada de pe harta aproape toata populatia Angliei, mai putin o mana de oameni, care sunt salvati de Greuceanu, singurul supererou care isi pastreaza chilotii in pantaloni.

Hai ca nu au fost asa de multe spoilere in acest articol… ce teapa si-a luat prima jumatate de vizitatori care a plecat )

Parlamentul european isi baga nasul in oala bloggerilor.

Atentie!!! Urmeaza un articol teribil de plictisitor, mai ales daca nu va priveste in mod direct. Pentru a face lectura mai usoara va recomand sa citi mai intai Concluzia. O gasiti mai jos

Deputaţii europeni de la Comisia pentru Cultură a Parlamentului European au dezbătut subiectul blogurilor şi au adoptat un raport privind concentrarea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă în Uniunea Europeană. raportul adoptat analizează in special posibilele efecte negative ale mass-media asupra pluralismului şi diversităţii culturale.

Raportul doamnei Mikko spune că mijloacele de informare în masă rămân un instrument ideologic şi politic cu o influenţă considerabilă. Concentrarea fără restricţii a proprietăţii intelectuale ar putea pune în pericol pluralismul şi diversitatea culturală, care nu mai pot fi garantate în mod automat de concurenţa pieţei libere. Un alt risc ar fi lipsa de garanţii sociale şi legale pentru ziarişti şi editori, care de multe ori sunt plătiţi foarte prost.

Blogurile reprezintă un mijloc de exprimare folosit din ce în ce mai mult de profesioniştii din mijloacele de informare în masă, precum şi de persoane private, iar statutul autorilor şi editorilor, inclusiv cel juridic, nu este nici stabilit, nici indicat în mod clar cititorilor acestora. Acest lucru cauzează incertitudini referitor la imparţialitate, fiabilitate, protejarea surselor, aplicabilitatea codurilor de etică şi stabilirea responsabilităţii în caz de litigiu. De aceea raportul cere etichetarea acestei forme de expresie şi clarificarea statutului autorilor.

“Unii bloggeri ţin un jurnal al gândurilor şi evenimentelor personale. Alţii promovează deschis platforme politice sau candidaţi prezidenţiali. Altele au agende ascunse. Unii bloggeri plătesc pe altcineva să le scrie blogul… Confuzia este imensă. Cred că publicul încă percepe blogurile ca pe o mass-media sinceră. De aceea avem nevoie de calitate, de informaţii despre cine scrie şi de ce.“

Reprezintă bloggerii o problemă?

”Nu cred că bloggerii reprezintă o ameninţare. Dar ei pot polua spaţiul virtual. Deja avem mult spam, informaţii greşite şi intenţii rele în acest spaţiu. Până acum, blogurile au avut intenţii bune şi au fost oneste, dar acum, când acestea sunt din ce în ce mai utilizate, ar putea fi folosite de oameni mai puţin corecţi pentru a-şi îndeplini scopurile.“

Deputata europeana Marianne Mikko.

“Nu ar trebui constrânşi. Există însă chestiuni legale – ca dreptul la răspuns – care trebuie rezolvate“.

Deputatul european belgian Ivo Belet.

“Bloggerii nu trebuie consideraţi automat ca reprezentând o ameninţare, dar să ne imaginăm cum pot folosi blogurile grupurile de interese, pentru a-şi transmite mesajul. Blogurile sunt instrumente puternice, care pot reprezenta o formă avansată de influenţare, formă ce poate fi o ameninţare. […] dacă nu sunt monitorizate, blogurile pot reprezenta o ameninţare şi la adresa pluralismului mass-media“.

Raportorul din partea Comisiei pentru Afaceri economice şi monetare, Jorgo Chatzimarkakis.

Un mediator independent pentru mass-media

Raportul Mikko cere, printre altele, crearea unui mediator independent pentru mass-media în statele membre, o cartă pentru libertatea presei şi monitorizarea sistemelor de pluralism pe baza unor indicatori imparţiali. Domnul Chatzimarkakis crede că bloggerii trebuie incluşi în cartă şi că grupurile de interese financiare şi comerciale care folosesc bloguri trebuie incluse în sistemul de monitorizare. „Orice blogger care reprezintă sau îşi exprimă mai mult decât propriul punct de vedere va fi afectat de acest raport“, a adăugat domnul Chatzimarkakis. Doamna Mikko a adăugat: „Mediatorul va avea rolul de a supraveghea libertatea presei. De aceea va proteja şi libertatea bloggerilor“.

Concluzie (stiu ca acesta este primul lucru pe care-l cititi din acest articol )

Pe foarte scurt, fiindca nu mai am rabdare sa scriu la acest articol, UE vrea sa stie in primul rand cine scrie si de ce scrie pe bloguri (goodbye anonimity), vrea bani de la cei care scriu pe bloguri, fie ca vor fi impozitate veniturile de pe urma lor sau autorii vor plati o taxa pentru a scrie si, nu in ultimul rand, vor sa creeze un departament de “mediatori” care sa urmareasca “calitatea” informatiilor scrise pe bloguri pentru a asigura “libertatea presei”, pluralismul informatiilor si “dreptul la raspuns”.

Si de ce toate astea? Ca blogurile sunt influente si nu au pe cine sa traga la raspundere de pe urma lor, ca se castiga bani din blogging, bani care nu pot fi impozitati atat timp blogul nu exista ca forma juridica si fiindca “saracilor” jurnalisti din media clasica li se ia painea de la gura.

Acum puteti citi restul articolului si sursele mentionate.

Surse:

User-generated content and weblogs – a new challenge

Protect editorial independence and media pluralism

aiPhone – aiFitze

Nu mai este mult pana se lanseaza iPhone 3G, sau 2, sau ala de 200$, si la noi. Cica data lansarii ar fi pe 11 iulie, desi pe site-ul Orange scrie “in cursul acestui an”.

Ma bate si pe mine gandul sa-mi iau unul, dar vreau sa ma mai informez intre timp. Am un amic care a avut prima varianta, pentru scurt timp ce-i drept, nu a fost prea multumit de el.

Insa, ce astept aproape la fel de mult ca si lansarea oficiala, sunt pozele ce vor aparea pe cocalari.com. Parca-l si vad pe Gigel din Cucuietii din Deal, postandu-si pe hi5 o poza cu 50 RON, o sticla de parfum consumata, un LCD, un pachet de tigari, o soba de teracota si evident, pe un mileu frumos crosetat de bunica, care probabil facea poza, un iPhone.

Va dati seama ca pentru un iPhone de 200$ orice cocalar care se respecta este dispus sa renunte la 10 tricouri “D&G” si sa manance o luna de zile covrigi.

Apoi vor aparea cei care au iPhone prima varinata, care se vor uita luuuung la el, dezamagiti ca au dat de cel putin 2 ori mai mult pe el, dar mandri in acelai timp ca ei au varianta originala, cea “tru”, nu “facatura aia de 200$”. In fond nu conteaza ce e, conteaza cat ai dat pe el.

Chiar… ce se va intampla cu cei care au platit 5-600$ pe prima varianta? Oare ei cum se simt acum, stiind ca pretul noului si imbunatatitului iPhone este de 200$? Nu ar trebui cumva compensati? Sau macar sa primeasca un mail de la Apple in care sa-i minta frumos ca de fapt primul este mai bun, piesele sunt mai calitative, sunt collector’s edition.. pana mea, ceva… Eu unul m-as oftica rau pe Apple sa stiu ca am dat o caruta de bani pe un gadget, dupa care la un an de la lansare sa apara o varianta mai buna, la aproape un sfert de pret.

vs.

Si acum o intrebare: daca printr-o minune, cineva care citeste articolul acesta se pricepe la telefoane, sau este in cunostinta de cauza, imi poate spune daca un BlackBerry 8310 este mai bun pentru date ( in primul rand ) si multimedia, fata de iPhone 3G? Nu prea ma intereseaza 3G-ul, sunt mai mult interesat de raportul calitate-pret.

Cosciuge pentru poponari!

Daca cumva va intrebati “Ce fac eu Sambata, pana seara cand ma duc in Banbu?” va pot da un sfat. Vizitati salonul funerar de la Romexpo.

Veti gasi acolo ultimul racnet in materie de “Fitze pan’ la moarte”. De la cosciuge cu “personalitate”, un accesoriu obligatoriu pentru toti cei care vor sa treaca in nefiinta cu stil, la lumanarele parfumate pentru inmormantari, mini-cosciuge pentru animalutele de companie si icoane bio degradabile.

Daca ajungeti la Romexpo maine, sa nu ratati:

Cosciugul pentru poponari, probabil ca sunt asezati cu fata la podea, ca sa nu zic cu curu in sus!

Cosciugul rosu Ferrari, garantat sa intoarca priviri si sa rascoleasca suflete!

Cosciugul cu frigider, ideal pentru a servi un martini rece in asteptarea judecatii de apoi!

Asteptam cu interes, in editia viitoare, cosciugul transparent pentru exchibitionisti si cosciugul cu gauri pentru voyeuri

Pozele via eCostin.com