“Sunt oameni care nu poti sa le bagi lucruri in cap nici cu forcepsul”
Loredana Groza
Ati intalnit vreodata oameni de care pur si simplu nu ai loc? Sigur ca da! In cazul in care nu i-ati observat pana acum, atunci mai iesiti din casa, sau, in cazul in care nu sunteti siguri atunci urmariti daca:
- intotdeauna are ceva de spus;
- va intrerupe mereu in mijlocul unei fraze;
- daca nu schimba subiectul imediat (probabil nu se pricepe la el), atunci sigur este proaspat informat (a vazut el un documentar pe tema respectiva…) si tine neaparat sa termine ideea inceputa de tine… sa vada toata lumea ca si el are un cuvant ferm de spus;
- daca incepi sa povestesti ce ai patit zilele trecute sigur el are o poveste mai tare, care a avut loc chiar acum cateva momente, eventual chiar inainte sa va intalniti;
- daca din nefericire apuca sa deschida un subiect, chair si atunci cand acesta s-a consumat iar toata lumea este vizibil plictisita, el tot mai are ceva de adaugat, facand astfel imposibila schimbarea subiectului;
- atunci cand sunteti suparati si va varsati amarul unor prieteni, “monologistul” mereu isi va incepe discursul de consolare cu “Lasa ba, ca si eu…..” urmand ca apoi sa traga cu dintii de audienta, si sa devina un nucleu al compasiunii afisata din politete;
- mereu discutiile cu el vor fi in contradictoriu, ajungandu-se la auto-contraziceri si concursuri de genul “care se pisa mai la distanta impotriva vantului” … verbal evident;
- si nu in ultimul rand… de fiecare data cand ii prezentati un argument, din momentul in care ati deschis gura el incepe sa se gandesca la un contra-argument, viteza lui de reactie denotand clar ca nici macar nu s-a obosit sa inteleaga ce vreti sa spuneti.
De fapt “monologistul” nu este altceva decat un motor de cautare semi-inteligent care frunzareste prin afirmatiile voastre cautand cuvinte cheie. Odata gasite cuvintele cheie, le compara cu multitudinea de idei, jumatati de fraza, concepte prost intelese si cine stie ce alte ramasite de informatii plutitoare din creierul sau, ca apoi sa va verse cat mai repede posibil un contra-argument, care sa aibe cat de cat legatura cu discutia respectiva.
Daca printr-o minune, si multi neuroni arsi, pricepe cat de cat ce ati vrea sa spuneti, si-si da seama cat de idiot a fost, incheie imediat discutia cu ceva de genul “Gata ma, stiu… nu vroiam decat sa te tachinez!” luandu-va astfel si satifactia unei dezbateri castigate si lasandu-va doar cu o durere de cap.
Din pacate inca nu am gasit o solutie buna pentru a pune la punct un “monologist”. Si va spun sincer ca ignorandu-l nu ajungi nicaieri. In 90% din cazuri “monologistul” este genul de persoana in cazul careia vorba “l-as lasa dar nu ma lasa el pe mine!” se aplica perfect.
Daca cineva stie o solutie impotriva acestor gen de oameni, va rog sa-mi spuneti si mie.






13 iunie, 2008 la 11:32 pm
Iar scrii despre mine? O oaza de inspiratie sunt pentru cei care ma asculta. Deh… ce sa-i faci? Sunt o vedeta
Si stii cum scapi de monologista de mine? Intrerupandu-ma! Iti dai seama ce tragedie? Intrerupe intrerupatorul! Pe langa faptul ca-i dai peste nas, o sa te si distrezi. Asta daca nu o sa reziste mai mult decat tine si o sa te mai intrerupa de cateva ori.
14 iunie, 2008 la 12:04 pm
Pai cum sa intrerup intrerupatorul cand el are un rol atat de semi-superb de a ma scuti de un efort? Apoi ce se fac, sa pun mana pe becul incins si sa-l desurubez eu?
Foarte misto noua tema a blogului tau, poza aia cu pixul e cu copyright?
16 iunie, 2008 la 1:27 am
@agriciuc: Tema e “imprumutata” de la wordpress. E una dintre putinele teme care mi-a placut, pentru ca: scrisul este MARE, iar pixul pare amenintator!