Movie review: The Incredible Hulk vs. Iron Man (a.k.a Ala Verde de Respira Greu vs. Omul Tinichea)

In primul rand, doresc sa va atrag atentia asupra faptului ca tot articolul este un mare SPOILER asa ca daca nu le-ati vazut pana acum, sau daca doriti sa le mai revedeti, inchideti ochii ACUM si urmati pasii de mai jos:

1. Uitati-va la tastatura;
2. Puneti degetele pe tastele Alt si F4;
3. Apasati mai intai tasta Alt apoi F4;
4. Deschideti ochii;
5. Porniti din nou browser-ul de Internet;
6. Intrati pe http://laplictis.wordpress.com;
7. Cititi alt articol.

Cum sa cititi acesti pasi cu ochii inchisi? … stiu ca nu ati inchis ochii cand v-am spus eu! In schimb, ii puteti inchide… 1… 2… 3… ACUM.

Bun… si acum ca am scapat de o jumatate din vizitatori, si am plictisit cealalta jumatate, sa discutam despre filme cu cei 0 vizitatori ramasi.

Vom analiza filmele in ordine cronologica.
Iron Man l-am vazut aseara, asa ca incepem cu el.  Si intamplator, printr-o coincidenta bizara, a aparut oarecum primul, adica undeva intre 2003 – 2008, ceea ce il plaseaza, de fapt, la mijloc, dar cum sunt doar doua filme si nu avem un mijloc bine definit ne vom minti frumos ca este primul.

Filmul se incadreaza perfect in tiparul Marvel Comics, urmand toate stereotipurile disponibile la carte. Eroul este, ca de obicei, un tip sofisticat dar superficial, plin de bani si cu relatii sus-puse, care trece printr-o experienta life-changing, ce-l determina sa devina un super erou si sa-si poarte izmenele peste pantaloni, fie ele si de metal. Ca deh… dupa o experienta de genul acela trebuie sa ramai cu niste sechele.

Ca si Batman, omul nostru de tinichea se pune pe mesterit si-si trage un costum meserias, plin de gadget-uri care mai de care mai folositoare si mai explozive. Odata ce opera sa este completa, se apuca de curatat lumea de rau. In cazul nostru, element inovator, teroristii!

Da! In aceasta ecranizare teroristii din Afghanistan sunt cei ce il determina pe Robert Downey Jr. Tony Stark, eroul nostru, sa-si dedice restul vietii starpirii celulelor teroriste din munti pentru petrol binele omenirii.

Ca de obicei este tradat de partenerul lui, care se dovedeste a fi si Arch-Nemesis-ul sau. Ala rau isi face si el un costum cu izmene de fier, doar ca de 2 ori mai mare si mai puternic decat Iron Man.

Tot ca de obicei, la finalul filmului are loc o lupta epica intre cei doi, in care, ca de obicei, in cel mai pur stil hollywoodian, ala mic, pricajit si asuprit castiga.

Pe scurt: Filmul este chiar misto! Doar cand ati inceput sa va uitati la el nu v-ati astpetat sa fie vre-un King Lear sau Tristan si Isolda, nu?
Multe faze haioase, dialoguri usoare si multa, multa actiune, fara o picatura de sange. Este exact ce imi doream sa fie. Nu mi-a solicitat mai mult de cei doi neuroni disponibili sa-l urmaresc, ceea ce este foarte bine!

Si urmand firul logic, cum dupa 1 urmeaza 2 este timpul sa trecem la The Incredible Hulk.

Eeee… cu Hulk este o cu totul o alta poveste, oarecum. Trebuie sa recunosc ca nu am mai trecut printr-o asemenea deceptie in timpul unui film de cand am vazut Spiderman 2. Ambele filme (Spiderman 2 si The Incredible Hulk) se vor mai mature, adica exact cum nu sunt. Accentul se pune mai mult pe omul din spatele mastii/radiatiilor Gamma, trairile acestuia si … CAT DE RATAT ESTE. Cu greu am rezistat 114 minute pentru cele trei scene de actiune din tot filmul.

Eroul nostru se incadreaza in cea de a doua categoriie a stereotipurilor de eroi, in antiteza totala cu prima. Daca primii sunt persoane de succes si superficiale care se “trezesc” si-si investesc averea pentru a face bine in lume, cei din a doua categorie sunt niste ratati carora nu le-a iesit nimic in viata, pe nici un plan, au trairi interioare profunde, depresii cat cuprinde si cum nu au avere sa investeasca in costume high-tech aleg varianta mai ieftina de a deveni super-eroi: se radiaza si ei cu ce apuca, unii cu paienjeni altii cu raze gamma.

Nu inteleg de ce scenaristii de la Hollywood, cand se hotarasc sa mai toarne un film cu un erou din cea de a doua categorie, se invart intr-una in jurul existentei lui deprimante si total neinteresante! Oare asa isi imagineaza ca mai dau profunzime unui film care nu are nevoie de asa ceva?

Ca si in Iron Man, la finalul filmului are loc o lupta epica intre Hulk si un Hulk mai mare si mai rau, din care, ca de obicei iese invingator Hulk-ul nostru mai mic, pricajit si asuprit.

Pe scurt: Filmul m-a plictisit teribil! Nimic nou, nimic original. Nu are nicio scena haioasa, actiune putina in comparatie cu Iron Man, dialoguri lungi si plicticoase, ce se vor deep dar sunt foarte previzibile.
Pacat de Edward Norton si de mine, ca acum trebuie sa ma uit de 10 ori la Fight Club ca sa nu-mi schimb parerea despre el.

O remarca mai fac!
Ati observat ca in ultimul timp toate filmele de acest gen se invart in jurul aceleiasi idei? Armata americana/engleza face un experiment militar/vrea sa faca un experiment militar din cauza caruia ajunge sa rada de pe harta aproape toata populatia SUA/Anglia sau a unui oras din zonele respective. Fie ca zombi, fie un virus mortal, fie mutanti sau… batman batman, ideea e aceeasi.

La fel si in cele doua filme sus mentionate. In Iron Man chiar eroul nostru era cel care crea armament si facea experimente pentru armata americana, iar in The Incredible Hulk armata americana vrea sa-l prinda pe Hulk sa faca experimente cu el.

Oare greva scenaristilor nu s-a terminat, de nu mai ies astia din rutina “armatei care tot face experimente”? Va dau eu o idee de scenariu original: armata romana face un experiment, din cauza caruia ajunge sa rada de pe harta aproape toata populatia Angliei, mai putin o mana de oameni, care sunt salvati de Greuceanu, singurul supererou care isi pastreaza chilotii in pantaloni.

Hai ca nu au fost asa de multe spoilere in acest articol… ce teapa si-a luat prima jumatate de vizitatori care a plecat )

Cenzura sau dreptul la opinie in Basarabia?

Nu stiu daca sunteti la curent cu ce se intampla in Republica Moldova mai nou, si nu inteleg de ce la noi nu sunt mediatizate de loc faptele celor 12 tineri pasibili de inchisoare pe 7 ani pentru … romanism. Oare Elodia este mai importanta?!?

Va spun eu, Elodia este moarta! A fost ucisa de Tolea si Cioaca dupa ce au aflat ca s-au infectat cu HIV de la ea. Promit sa revin cu mai multe informatii despre cazul Elodia mai jos.

… Si acum ca v-am captat atentia, sa va spun ce se intampla in Republica Moldova.

Acum cateva zile Voronin a declarat ca vrea sa-i scuteasca pe jurnalisti de amenzi.
“E rau daca puterea le inchide gura jurnalistilor de opozitie” declara Voronin la o intalnire cu sefii institutiilor de presa din Basarabia, mai departe, promitand abrogarea articolului din Codul Civil care permite sanctionarea materiala a jurnalistilor.

Mai multe despre declaratiile lui Voronin puteti citi aici.

Pana aici totul ok, chiar laudabil. Doar ca la doua zile de la declaratiile liderului comunist despre “libertatea presei” si “libera exprimare”, in cel mai pur stil democrat comunist, administratorii unui portal de stiri din republica Moldova sunt fortati sa divulge IP-urile unor tineri care si-au exprimat parerea despre sistemul aflat la putere, si au oferit niste “solutii” ce-i drept cam radicale.

Odata aflate IP-urile, au fost trimisi “experti” sa confiste calculatoarele liceenilor pe motiv ca “pun la cale o mişcare radicală, ce-şi declară drept scop lichidarea Republicii Moldova şi anexarea la România“, ca apoi sa fie chemati de procuratura mun. Chisinau ca sa fie anuntati ca pot fi acuzati de instigare la Razboi Civil si ca ii paste 7 ani de inchisoare.

Procuratura a declarat oficial ca tinerii sunt cercetati penal “pe faptul chemărilor publice la răsturnarea prin violenţă a orânduirii constituţionale a Republicii Moldova şi pe faptul acţiunilor intenţionate îndreptate spre aţâţarea vrajbei, difuzate prin intermediul reţelei «Internet» de persoane neidentificate“.

Comentariile liceenilor si un articol mai elaborat pe aceasta tema gasiti aici.

Intre timp blogosfera moldoveneasca, si nu numai, a luat foc.
Reprezentantii partidelor de opozitie au luat si ei “o atitudine” oficiala, chiar daca prea slaba si timida in comparatie cu tinerii care au impanzit forumurile si blogurile.

Acestor 12 tineri/bloggeri/forumisti li s-a facut dosar penal, vor primi amenzi usturatoare si posibil 7 ani de inchisoare pentru libera exprimare pe internet, impotriva sistemului comunist, si manifestarea unui romanism, se pare… ilegal.

Am citit si eu comentariile tinerilor. Intr-adevar instiga la violenta. Actiune pe care nu o sustin si mi se pare ca nu au abordat problema corect. Dar mult mai condamnabile sunt actiunile sistemului comunist, desi de loc mirabile.

Instituirea controlului prin frica a fost intotdeauna o metoda cat se poate de comunista, insa nu cred ca se mai poate aplica si in prezent. Sincer nu cred ca un sistem dictatorial precum comunismul isi mai are locul in noua lume.

Ca urmare a actiunilor procuraturii com. Chisinau, o multime de tineri se vor aduna Sambata, 14 iunie, la rondul Arcului de Triumf din Chisinau, pentru un protest PASNIC si cat se poate de legal.

Eu in schimb am o mare nedumerire… De ce la noi in media nu a aparut nimic legat de acest eveniment, care este atat de asemanator cu cazul Ilascu, pe tema caruia s-a facut atata valva? Ce s-a schimbat intre timp?

.. Si ca sa ma tin de cuvant, referitor la serialul Elodia, ce am scris mai sus este o aberatie personala, scrisa La Plictis!

Surse:

• Un reportaj facut de ProTV Moldova
• Declaratiile lui Voronin privitor la “libertatea presei”
• Comentariile tinerilor acuzati
• Atitudinea partidelor si organizatiilor opozante
• Anunt la moblizare generala
• Blogul lui Tudor Cojocaru, unde se dezbate mai pe larg subiectul
• Un schimb de replici foarte interesant, cititi comentariile!

Bookfest

“Lumea de azi e plina de prostie. Prostia vine din doua parti: de la tarla de oi sau de la prea multe carti citite. Asa ca aveti grija ce si cat cititi.”
Antonie Solomon

Ieri am ajuns si eu pe la Bookfest. La cat de mult a fost mediatizat si la “succesul” de care se spune ca se bucura ma asteptam sa fie mai multa lume. Sincer, mult mai multa lume. Poate un motiv ar fi fost ca am ajuns eu in timpul saptamanii, dar sincer am vazut mult mai multa lume la targul de cosmetica… nu ma intrebati ce cautam acolo .

Media de varsta a vizitatorilor este undeva intre 30-55 de ani. In cele aproximativ 2 ore petrecute acolo nu am vazut nici un cocalar sau vre-o printesa, dar oricum nu prea se integrau in peisaj.

Chestii interesante:

• editura Teora cu o prezenta foarte slaba, un stand foarte mic. Numai carti practice sau pentru copii.
• la editura Nemira niste oferte foarte bune. Intreaga serie “Ender” a lui Orson Scott Card la numai 75 lei.
• la Editura Masonica puteti vedea un caracter parca desprins din cartile lui Tolkein, nerabdator sa poarte o discutie cu voi. Din pacate nu am putut sa-i fac o poza, standul foarte mic si nimeni nu facea poze acolo.
• la o editura religioasa o doamna foarte interesanta. S-ar fi integrat perfect in multimile de bocitoare din “Patimile lui Iisus“.
• si… cireasa de pe tort… Cea mai mare imbulzeala a fost la editura Humanitas, tocmai la raftul cartilor scrise de Plesu, Liiceanu si Cartarescu. Sa mai spuneti voi ca romanii nu sunt intelectuali

Chestii nasoale:

• nu am gasit un fotoliu sau o canapea unde sa ma pot aseza sa frunzaresc o carte.
• dezinteresul total al expozantilor, fata de vizitatori si eveniment in sine.
• discount-urile la carti erau practic inexistente. Cu exceptia catorva, toti vindeau la pret de editura.

Mi-am cumparat 3 carti: Ma numesc Rosu, Cai de acces la esoterismul occidental si Cele 11 legi imuabile ale Internet Brandingului. Daca va hotarati sa vizitati Bookfestul va recomand si voua sa faceti acelasi lucru, mai ales ca pretul biletului de intrare se scade din pretul cartii.

Maine mai trag o fuga pana acolo sa iau un autograf de la Orhan Pamuk. Poate de data asta o sa fie mai multa lume, desi daca editurile nu se hotarasc sa angajeze niste “hostesse” sa prezinte cartile nu cred ca vor atrage prea multa atentie

Emo Demo Nemo Kids

Nu sunt emo, am depasit de mult varsta… de fapt nici nu am auzit de emo kids pana anul trecut prin iarna, iar de atunci tot aud.

Satul fiind de toate posturile, articolele si “stirile” despre copiii emo, care au invadat media on si offline m-am documentat si eu despre “the emo scene“. Cu mana pe inima va pot spune ca daca petreceti macar doua ore informandu-va serios despre ei o sa ajungeti la concluzia ca 90% din ce se spune despre “emo scene” este o mare tampenie. Povesti create pentru rating/trafic si senzational.

In primul rand eu vad copii emo ca pe un produs al “societatii moderne”. Daca in anii ‘70 erau scandalosi hippie, anii ‘80 au fost marcati de rockeri iar in ‘90 hip-hoperii erau “the scene”.

Toate au fost si sunt in continuare forme de exprimare mai mult sau mai putin rebele dar, mai ales, s-au manifestat impotriva mediului in care s-au dezvoltat, impotriva sistemului, impotriva a tot ce era conform, banal si monoton atunci.

Acum eu va intreb cate din elementele care fac parte din viata noastra, care ni se par normale si “conforme”, mai mult sau mai putin sensibile, se gasesc in antiteza totala cu ce vedem la emo kids?

Emo vine de la emotiv, emotional.
Celora care nu inteleg prea bine acest termen, si-l asociaza cu tristetea sau starile de depresie si suicid, le recomand, cu cladura, DEX-ul.

Cati dintre noi mai pot spune astazi ca sunt capabili sau au timp sa iubeasca cu adevarat? Si prin asta nu vreau sa ma limitez doar la persoanele apropiate. Cati dintre voi puteti spune ca iubiti cu adevarat viata, ca iubiti o planta sau o pictura? Catora dintre noi ne mai tresare inima la vazul unui rasarit sau atunci cand mergem desculti prin iarba.

Aceeasi intrebare o pot pune si pentru suferinta. Cati dintre noi mai suferim cu adevarat pentru pacatul sau suferinta altuia.

Dupa cum am spus si mai sus, emo kids sunt rebelii societatii noastre, iar daca emotivitatea este trasatura lor definitorie oare noi ce ar trebui sa intelegem din asta? Ca nu mai stim sa traim cu suflet?

Ar mai fi multe de spus despre emo, cum ar fi aspectul lor androgin, dar deja risc sa intru in altele precum spiritualitatea, pentru care nu am timp acum .

In incheiere as dori totusi sa punctez un lucru. “Leave emo kids alone!” si pe Britney .

Nu, serios, accesul la informatii se face mult mai usor, continutul generat de utilizatorii nu este intotdeauna bine documetat iar romanii sunt un popor care iau de bun cam tot ce li se pare senzational. Este usor sa influentezi pe cineva sa fie impotriva unui curent care nu este compatibil cu parerile lui sau despre care, in realitate, nu stie mai nimic.

V-a placut? A fost “cool”, nu?

Lara Fabian live … cum sa apreciezi un artist

Lara Fabian – no comment

Ce am mai citit… si merita

De la editura Tritonic, colectia “Comunicare – Media” a aparut anul trecut, prin toamna, NEW MEDIA de Dorina Gutu.

Cartea nu este tocmai noua, dupa cum am mentionat si mai sus, iar spre rusinea mea abia zilele trecute am intrat in posesia ei.

Din punctul meu de vedere cartea trebuie citita mai mult ca o lucrare pe tema web 2.0, noilor media pentru incepatori sau curiosi. Autoarea s-a documentat foarte mult, oferind o multitudine de cifre, statistici si link-uri pentru cei ce vor sa aprofundeze “fenomenul”. De altfel, majoritatea footnotes-urilor sunt link-uri iar cartea este tiparita sub foma unui blog, ce ma face sa cred ca ar fi avut un succes si mai mare daca era disponibila si in format digital.

Dorina Gutu in New Media vorbeste despre mai toate tehnologiile majore ce fac parte din web 2.0, de la bloguri la podcast, vidcasts, Second Life, social networking, citizen journalism si … evident … politica, mult prea multa politica pentru gustul meu. Aspectele tehnice nu trebuiesc luate prea mult in seama, multe dintre acestea fiind eronate, asa ca nu va imaginati ca veti gasi Tips&Tricks de SEO pertinente.

Pe scurt, cartea este foarte buna, bine structurata si documentata. O lectura usoara si informativa atat pentru cei care isi petrec o buna bucata din timp online, dar si pentru cei mai putini savvy.

Mai multe despre carte puteti citi aici, iar despre autoare aici.