De ce iti plac manelele?

Pustiule expilca-mi si mie de ce iti plac manelele?

Din video-ul asta se vede clar ca nu esti un manelist social. Genul care dupa o sticla de vin nu mai stramba din nas la auzul lor, ci isi da tricoul jos si se lasa “dus de val”.

Tu esti genul care traieste prin cuvintele lui Salam sau ale nu stiu carui alt sociopat parvenit, suferind de grandomanie si de invidia “dusmanilor” imaginari.

Spune-mi sincer, atunci cand asculti o astfel de porcarie te simti barbat, nu? Iti vorbeste pe limba ta intelesul tau. De fapt atunci cand asculti cacatul asta tu te transpui in pielea “personajului de basm” nu-i asa? Te vezi inconjurat de femei frumoase, intr-o masina de lux cu “dusmanii” invidiandu-te?

Sincer daca ai sta sa te gandesti putin esti la fel ca un copil de cinci anisori care poarta o masca cu Spiderman.
Si el se simte un “erou”, chiar daca imaginar, cand isi pune masca. Si el isi depaseste conditia atunci cand se afla in spatele mastii si exact ca un copil de cinci ani, mai devreme sau mai tarziu, … probabil, si tu vei afla ca “masca” nu te schimba de loc. Tu tot acelasi vei fi, indiferent in pielea cator manelisti iti imaginezi tu ca te transpui.

Singura diferenta intre tine si copilul de cinci ani este ca la varsta lui e ceva normal, nu este penibil asa cum esti tu, si, bineinteles, Spiderman este mai interesant!

Singura posibilitate de a-ti depasi conditia, de care vad ca esti atat de nemultumit, este sa muncesti pentru a ajunge acolo. Si sa stii ca si cei pe care ii admiri atat de mult au muncit la randul lor pentru a ajunge undeva.

Mai multe despre acest pusti gasiti aici.

Ce neam de cârcotaşi!

Nu stă in firea mea să comentez despre fotbal. Nu consider că am un cuvânt de spus, fiindcă nu mă pricep şi nici nu prea mă pasionează. Dar asta nu inseamnă ca nu pot să constat anumite lucruri.

Am văzut şi eu ultimele două meciuri ale României. Ba chiar la România – Olanda am fost târât cu brutalitate într-o terasa, prilej în care mi-a fost dat, din nou, să văd de câtă ipocrizie dau dovada multi români si cum marea majoritate se lasă condusă de instinctul de turmă.

Şi ca să-mi argumentez cuvintele…

La România – Italia si România – Franta toata lumea era innebunita, de ce bine jucăm, ce buni suntem şi ce jucători valoroşi avem. La finalul meciurilor, desi s-au terminat la egalitate, o stare de euforie se instalase, patriotismul era in floare si toată lumea striga Hai Romania! Păream a fi un popor unit, mândri de echipa naţională si toleranţi la greselile lor, inevitabile de altfel. Chiar si dupa ce Mutu a ratat penalty-ul, pe feţele tuturor se citea inţelegerea. “Lasă bă că tot el a băgat primul gol!” ; “Lasă bă că i-a murit bunica!” ; “Lasă bă că a jucat săracu…”

Trebuie să recunosc că mi-a părut bine să văd atâta solidaritate din partea noastra, chiar dacă a apărut numai datorită Euro 2008. Este frumos să vezi “România îmbrăcată în galben”.

Dar cum orice minune ţine trei zile, pe cât de repede s-a consumat norocul nostru, pe atât de repede s-au consumat şi sentimentele sus descrise. După primul gol încasat, deja in jurul meu nu se mai auze altceva decât “Cei mai prosti suntem!” ; “Ştiam că aşa se va întâmpla!” ; “Aşa ne trebuie, sa ne mai dea vre-o doua!” ; “Uăăăă!!!” ; “Piţi e un incapabil!” şi pot continua asa…

Acum spuneţi-mi şi mie, dacă asta nu este ipocrizie atunci ce e? Vorbe la nervi? Ok le accept din partea celor care se uitau la meci, si firesc, comentau in timpul meciului, dar nu mă aşteptam la asemenea reactii din partea presei, din partea persoanelor publice si chiar oficiali din fotbal.

Ce pot spune e că ne place la nebunie să avem ce călca în picioare, să avem pe cine da vina si să ne lăudăm cu ce am fi făcut noi dacă … Toate astea ne plac mai mult decât ne place să fim uniţi. De fapt încep să cred că şi atunci când suntem uniţi o facem doar pentru aparenţe sau pentru că se potriveşte cu interesele noastre din acel moment. Ni se pare mai comod să vorbim despre ce fac alţii decât despre ce ar trebui să facem noi, ne place mai mult să-i invidiem pe alţii decât să încercăm să ne ridicăm noi şi atunci cand cineva se ridică nu ne dorim decât să cadă ca să ne creeze prilejul de a-l face şi mai constient de situaţia în care se află si evident .. in antiteză .. să ne simţim noi bine că nu suntem in situaţia lui.

Suntem un popor ipocrit care traieste într-o eterna antiteză cu cei către care am aspira … Hai România!

Monologistule …sa inveti sa asculti!

“Sunt oameni care nu poti sa le bagi lucruri in cap nici cu forcepsul”
Loredana Groza

Ati intalnit vreodata oameni de care pur si simplu nu ai loc? Sigur ca da! In cazul in care nu i-ati observat pana acum, atunci mai iesiti din casa, sau, in cazul in care nu sunteti siguri atunci urmariti daca:

• intotdeauna are ceva de spus;
• va intrerupe mereu in mijlocul unei fraze;
• daca nu schimba subiectul imediat (probabil nu se pricepe la el), atunci sigur este proaspat informat (a vazut el un documentar pe tema respectiva…) si tine neaparat sa termine ideea inceputa de tine… sa vada toata lumea ca si el are un cuvant ferm de spus;
• daca incepi sa povestesti ce ai patit zilele trecute sigur el are o poveste mai tare, care a avut loc chiar acum cateva momente, eventual chiar inainte sa va intalniti;
• daca din nefericire apuca sa deschida un subiect, chair si atunci cand acesta s-a consumat iar toata lumea este vizibil plictisita, el tot mai are ceva de adaugat, facand astfel imposibila schimbarea subiectului;
• atunci cand sunteti suparati si va varsati amarul unor prieteni, “monologistul” mereu isi va incepe discursul de consolare cu “Lasa ba, ca si eu…..” urmand ca apoi sa traga cu dintii de audienta, si sa devina un nucleu al compasiunii afisata din politete;
• mereu discutiile cu el vor fi in contradictoriu, ajungandu-se la auto-contraziceri si concursuri de genul “care se pisa mai la distanta impotriva vantului” … verbal evident;
• si nu in ultimul rand… de fiecare data cand ii prezentati un argument, din momentul in care ati deschis gura el incepe sa se gandesca la un contra-argument, viteza lui de reactie denotand clar ca nici macar nu s-a obosit sa inteleaga ce vreti sa spuneti.

De fapt “monologistul” nu este altceva decat un motor de cautare semi-inteligent care frunzareste prin afirmatiile voastre cautand cuvinte cheie. Odata gasite cuvintele cheie, le compara cu multitudinea de idei, jumatati de fraza, concepte prost intelese si cine stie ce alte ramasite de informatii plutitoare din creierul sau, ca apoi sa va verse cat mai repede posibil un contra-argument, care sa aibe cat de cat legatura cu discutia respectiva.

Daca printr-o minune, si multi neuroni arsi, pricepe cat de cat ce ati vrea sa spuneti, si-si da seama cat de idiot a fost, incheie imediat discutia cu ceva de genul “Gata ma, stiu… nu vroiam decat sa te tachinez!” luandu-va astfel si satifactia unei dezbateri castigate si lasandu-va doar cu o durere de cap.

Din pacate inca nu am gasit o solutie buna pentru a pune la punct un “monologist”. Si va spun sincer ca ignorandu-l nu ajungi nicaieri. In 90% din cazuri “monologistul” este genul de persoana in cazul careia vorba “l-as lasa dar nu ma lasa el pe mine!” se aplica perfect.

Daca cineva stie o solutie impotriva acestor gen de oameni, va rog sa-mi spuneti si mie.